Anual, administratorul are obligația de a face inventarierea patrimoniului, operațiune ce implică parcurgerea și respectarea unor etape și măsuri fără de care ar putea fi influențate rezultatele acesteia.

Scopul inventarierii este de a stabili situația reală a tuturor elementelor cu privire la active, datorii și capitaluri proprii ale fiecărei societăți, dar și a bunurilor sau valorilor deținute, acestea aparținând altor persoane juridice sau fizice cu rolul întocmirii situațiilor financiare anuale care să reflecte o imagine clară și transparentă a poziției financiare, dar și a performanței societății.

Inventarierea trebuie realizată la începerea activității pentru a stabili și evalua elementele de natura activelor cu aport la capitalul social și la patrimoniul societății. Referitor la elementele de natura activelor, datoriilor și a capitalurilor proprii, inventarierea anuală se face de obicei la încheierea exercițiului financiar, ținându-se cont de specificul activității societății.

Inventarierea se mai impune:

– în cazul depunerii situațiilor financiare interimare;
– în caz de control, la cererea organelor de control;
– când sunt indicii care arată lipsuri-plusuri în gestiune;
– când intervine o predare-primire de gestiune;
– cu ocazia reorganizării gestiunilor.

Neîndeplinirea obligativității cu privire la inventarierea patrimonială se sancționează cu amendă de la 400 la 5.000 lei.